PARTEA I: PREVENIREA INFECŢIILOR NOZOCOMIALE

PARTEA I: PREVENIREA INFECŢIILOR NOZOCOMIALE

CAPITOLUL 1: CONTROLUL INFECŢIILOR

SUBCAPITOLUL 1: 1.1 Definiţie, factori şi surse de contaminare, căi de transmitere

1.Definiţie

Infecţia nosocomială (IN) este infecţia contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul - datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activităţii sale şi este legată prin incubaţie de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.

2.Factori şi surse de contaminare intraspitaliceşti

Agenţii responsabili de contaminare sunt foarte numeroşi. Ei determină infecţii mai mult sau mai puţin grave. Adesea devin rezistenţi la tratamente.

Agenţii patogeni sau microbii (nume generic dat de Pasteur organismelor unicelulare invizibile cu ochiul liber) sunt:

- bacteriile aerobe şi anaerobe din genul cocilor şi bacililor;

- ciuperci sau levuri care determină micoze;

- paraziţii responsabili de parazitoze;

- virusurile (hepatotrope, neurotrope, etc.);

- prionii.

Sursele de contaminare în spital sunt reprezentate de:

- pacienţi;

- personal de îngrijire;

- vizitatori;

- echipamente şi suprafeţe contaminate, ex. lenjerie de pat, saltele, toalete comune, etc.;

- secreţii, excreţii, probe de laborator, răni/plăgi;

- materiale utilizate contaminate;

- alimentaţie.

Pacienţii spitalelor sunt mai susceptibili la infecţii datorită rezistenţei naturale diminuate de boală sau de unele medicamente (imunodepresoare, chimioterapice).

Toaletele comune sau proximitatea altor pacienţi măresc riscul infecţiilor încrucişate.

3.Căi de transmitere

Principalele căi de transmitere a infecţiilor sunt:

- transmiterea interumană, cea mai frecventă este prin intermediul mâinilor;

- calea aeriană, prin tuse, strănut, expectoraţie (picăturile Flugge), este responsabilă de apariţia unui procent de 10% dintre infecţiile nosocomiale. Aerosolii din dispozitivele de curăţare sau din seringi pot transporta particule microscopice ale organismelor care se găsesc în suspensie în aer şi care pot fi inhalate cu uşurinţă;

- inoculare cu ace sau soluţii contaminate;

- penetrarea organismului cu ocazia sondajelor urinare, intubaţiei orotraheale, inciziilor operatorii.

SUBCAPITOLUL 2: 1.2 Politici şi programe de supraveghere şi control a infecţiilor

(1)_

Pentru a îndruma instituţiile furnizoare de îngrijiri medicale în eforturile lor de a ţine sub control infecţiile, în anul 1970 centrele pentru controlul bolilor au publicat un manual care detalia 7 categorii de proceduri de izolare. Recomandările au fost revizuite în anul 1983 cu următoarele scopuri:

- reducerea procedurilor inutile;

- utilizarea procedurilor invazive în unităţile de îngrijire intensivă;

- contracararea răspândirii agenţilor patogeni rezistenţi la tratament.

În anul 1985 centrele pentru controlul bolilor şi prevenţie au introdus precauţiunile universale prin care se recomandă personalului medical să poarte echipamentul de protecţie pentru a reduce posibilitatea contactului direct cu sângele şi alte fluide provenite de la pacienţi.

În 1996 centrele pentru controlul bolilor şi prevenţie au introdus precauţiunile standard ca bază a normelor de izolare. Au fost adăugate precizări privind alte 3 căi de contaminare şi protocoalele standard, cu scopul prevenirii transmiterii în rândul pacienţilor, personalului şi vizitatorilor.

În prezent în toate spitalele există Departamentul de Supraveghere şi Control a Infecţiilor Intraspitaliceşti care colectează date privind episoadele infecţioase şi sănătatea personalului care furnizează informaţii privind riscurile potenţiale. Lunar sau trimestrial fiecare secţie raportează, către acest departament, numărul şi tipul de infecţii intraspitaliceşti. În funcţie de politica spitalului se propun măsuri de audit şi de combatere a acestor infecţii.

(2)Politicile şi procedurile de control a infecţiilor trebuie să fie clare şi cunoscute de întregul personal medical. Pentru a ţine sub control infecţiile sunt disponibile patru mijloace: decontaminarea, curăţenia, dezinfecţia şi antisepsia.

1.Decontaminarea, în practica medicală, se adresează exclusiv materialului murdar şi se aplică materialelor inerte (suprafeţe, instrumente). Are ca scop diminuarea numărului de microorganisme înainte de curăţare, protejarea personalului de o contaminare (instrumente de la sala de pansamente sau sala de operaţii) şi evitarea diseminării microorganismelor în mediul înconjurător.

2.Curăţenia este acţiunea care constă în îndepărtarea murdăriei (spălarea podelelor, suprafeţelor de lucru, etc.) şi precede celelalte operaţii cu excepţia decontaminării (ex: instrumentele murdare se pun în soluţie dezinfectantă înainte de a fi spălate/curăţate de sânge, secreţii, etc.) Dezinfecţia este operaţia care se aplică pe medii inerte.

3.Dezinfecţia este treapta superioară a decontaminării şi se aplică numai pe materiale sau suprafeţe curate. Nu se dezinfectează decât ceea ce este curat.

Curăţenia şi dezinfecţia pot fi realizate în aceeaşi operaţie pe o suprafaţă, datorită utilizării produselor de curăţenie/dezinfecţie. Cu toate aceste, dacă dezinfecţia înlocuieşte sterilizarea unui obiect, ea trebuie, în mod imperativ să se facă în 2 timpi separaţi (curăţire apoi dezinfecţie) utilizând produse diferite.

4.Antisepsia este o metodă de combatere a infecţiei care se aplică la nivelul ţesuturilor vii, eliminând sau distrugând microorganismele prezente în momentul derulării procedurii.

(3)_

Decontaminarea, curăţenia, dezinfecţia concură asepsia care reprezintă un ansamblu de măsuri preventive ce împiedică introducerea germenilor patogeni în organism.

Igiena este un ansamblu de principii şi practici care vizează ameliorarea sănătăţii şi presupune:

- o stare de spirit;

- luarea la cunoştinţă (informarea);

- un comportament individual şi colectiv;

- o filozofie şi o morală;

- un ansamblu de reguli de muncă.

SUBCAPITOLUL 3: 1.3 Ghid de precauţii universale

(1)_

Ordinul ministrului sănătăţii nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare (Anexa nr. 4) defineşte conceptul de "precauţii universale" şi stabileşte modalitatea de aplicare a acestora.

Conceptul de precauţii universale se referă la:

- măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, în timpul actului medical;

- sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră a fi potenţial infectate cu HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină);

- toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, VHB, VHC sau cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, VHB,VHC şi alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj

(2)Scopul aplicării precauţiilor universale (PU)

Scopul aplicării precauţiilor universale este prevenirea transmiterii infecţiilor pe cale sanguină la locul de muncă al personalului.

(3)Reguli de bază în aplicarea precauţiilor universale

1.Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;

2.Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, HCV, HCV;

3.Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare;

Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerate la risc:

- sânge;

- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalorahidian;

- sperma, secreţii vaginale;

- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.

(4)Implementarea precauţiilor universale

a)Se referă la:

1.Utilizarea echipamentului de protecţie adecvat, complet, corect;

2.Spălarea mâinilor şi a altor părţi ale tegumentelor;

3.Prevenirea accidentelor şi a altor tipuri de expunere profesională;

4.Personal infectat cu HIV;

5.Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice.

b)Recomandări privind utilizarea echipamentelor de protecţie

COMPONENTE	RECOMANDĂRI
Halate obişnuite	- în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale
Şorţuri, bluze impermeabile, ochelari de protecţie	- completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, în secţii cu profil chirurgical, servicii de urgenţă, laboratoare
Mănuşi de unică folosinţă	- intervenţii care implică contactul cu regiuni ale corpului în mod normal sterile - abord vascular prin puncţie - contactul cu tegumentul pacientului care prezintă soluţii de continuitate (plăgi) - manipularea unor materiale potenţial contaminate - nesterile, curate - dezobstruări de urgenţă ale căilor respiratorii
Mănuşi reutilizabile	- manipularea de materiale contaminate - curăţenie, îndepărtarea de produse biologice contaminate
Mănuşi de uz general	- colectare materiale contaminate - curăţire şi decontaminare instrumentar, suprafeţe contaminate Mănuşile nu sunt un substitut pentru spălarea mâinilor, prin urmare mâinile trebuie spălate după îndepărtarea acestora
Bonete/calote Ochelari de protecţie	- activităţi care presupun contaminare sau stropire cu diferite fluide organice - săli de operaţie, în timpul manipulării instrumentarului şi a materialului textil steril
Măşti faciale	- contactul cu pacienţi cu meningită virală sau bacteriană, cu TBC pulmonară care sunt BK pozitivi - contactul cu pacienţi care tuşesc - aspirarea secreţiilor traheo-bronşice pe canula traheală - îngrijirea plăgilor supurate - pregătirea perfuziilor cu chimioterapice - pregătirea vaccinurilor pentru administrare - dizolvarea pulberilor liofilizate Măştile trebuie să fie de tip filtru şi să fie bine fixate pe faţă

SUBCAPITOLUL 4: 1.4 Spălarea mâinilor

(1)Scop

Spălarea mâinilor asigură igiena, protecţia şi securitatea persoanei şi a mediului său, prevenind transmiterea germenilor purtaţi pe mâini, responsabili de o mare parte dintre infecţiile nosocomiale. Este o sarcină autonomă, asistentul medical este responsabil direct pentru asigurarea ei.

(2)Tipuri de spălare a mâinilor

1.Lavajul simplu elimină flora tranzitorie formată din enterobacterii, virusuri, levuri, ciuperci mai mult sau mai puţin patogene şi care nu se multiplică. Ea se elimină în totalitate după o spălare meticuloasă şi contactul cu un antiseptic.

2.Lavajul igienic sau antiseptic elimină în totalitate flora tranzitorie şi diminuează flora comensuală sau rezidentă, adică germenii oportunişti care se găsesc în mod natural pe piele (stafilococul auriu de exemplu) care se multiplică anormal, în absenţa măsurilor de igienă şi duc la scăderea rezistenţei organismului.

3.Fricţiunea igienică cu un produs hidro-alcoolic elimină flora tranzitorie şi diminuează flora comensuală.

4.Lavajul chirurgical se practică în sălile de operaţii, sălile de naştere, sălile de pansamente serviciile de urgenţă.

(3)Indicaţiile spălării mâinilor

1.Lavajul simplu:

- la intrarea şi la ieşirea din serviciu;

- înainte şi după înlăturarea mănuşilor sau a oricărui tip de echipament de protecţie;

- după orice gest contaminant;

- după acordarea îngrijirilor igienice de confort sau hoteliere;

- cu ocazia îngrijirilor neinvazive (injecţii, recoltare de sânge, punerea unei sonde gastrice, realizarea pansamentului, sondajului urinar, etc.);

- înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor per os;

- după folosirea toaletei.

2.Lavajul antiseptic

- după îngrijirea unui pacient imunodepresiv sau purtător al unei infecţii;

- cu ocazia realizării unei proceduri invazive;

- cu ocazia aplicării măsurilor de izolare septică sau aseptică;

- după două secvenţe de îngrijire cu risc de contaminare la acelaşi pacient sau între doi pacienţi.

3.Fricţiunea igienică

Soluţia hidroalcoolică, sau gelul, sunt utilizate pentru a substitui lavajul antiseptic în cazul mâinilor curate din punct de vedere macroscopic.

Fricţiunea cu soluţie hidroalcoolică sau cu gel se aplică pe mâinile care nu prezintă urme vizibile de murdărie sau pulberi. În caz contrar se recurge la spălarea cu apă şi săpun.

4.Lavajul chirurgical

- cu ocazia unor proceduri cu risc înalt de infecţii (cateterismul central, puncţia lombară, drenajul pleural, etc.);

- pentru intervenţiile chirurgicale la blocul operator sau în serviciul de radiologie intervenţională;

- în alte servicii de investigare;

- pentru asistarea naşterilor.

(4)Pregătirea materialelor

1.Lavaj simplu

- chiuvetă/lavabou;

- săpun lichid cu distribuitor;

- prosoape de unică folosinţă în distribuitor;

- sac pentru deşeuri.

2.Lavaj antiseptic

- chiuvetă/lavabou;

- săpun lichid antiseptic sau soluţie spumoasă antiseptică cu distribuitor;

- prosoape de unică folosinţă în distribuito;

- sac pentru deşeuri.

3.Fricţiunea igienică

- soluţie sau gel în distribuitor sau în ambalajul de prezentare.

4.Lavajul chirurgical

- chiuvetă cu robinete cu senzori;

- apă controlată bacteriologic;

- soluţie spumantă antiseptică cu spectru larg (clorhexidină de exemplu);

- periuţă sterilă de unică folosinţă impregnată cu soluţie antiseptică spumantă;

- soluţie sau gel hidroalcoolic în distribuitor;

- şerveţele sterile;

- saci pentru deşeuri;

- pubele cu senzori (neacţionate manual).

(5)Realizarea procedurii

1.Realizarea procedurii Lavajul simplu

- se descoperă mâinile şi antebraţele;

- se îndepărtează bijuteriile, ceasurile, se taie scurt unghiile;

- se udă mâinile şi articulaţiile mâinilor;

- se aplică o doză de săpun;

- se spală fiecare mână prin fricţionare;

- se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor, la police şi la manşetele mâinilor; pentru fiecare din aceste regiuni se execută câte 5 mişcări;

- se spală din abundenţă fără să lăsăm să curgă săpun pe o zonă deja clătită;

- se usucă prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă fără a reveni asupra unei zone deja uscată;

- se închide robinetul (dacă nu este automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;

- se aruncă şerveţelele la pubelă fără să atingem pubela cu mâna.

Observaţii

Nu se şterge chiuveta după spălarea mâinilor, manevra va murdări din nou mâinile.

Se spală mâinile înainte de a îmbrăca mănuşile de unică folosinţă.

2.Realizarea procedurii Lavajul igienic sau aseptic

- se udă bine mâinile şi articulaţiile;

- se aplică o doză de săpun antiseptic;

- se spală fiecare mână masând;

- se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor de la fiecare mână care se freacă, pe rând în podul palmei opuse executând 5 mişcări;

- se spală pe rând, respectând "regula 5" (cinci mişcări circulare) policele şi apoi articulaţiile mâinilor;

- se clăteşte din abundenţă dinspre vârful degetelor spre articulaţiile mâinilor;

- se perie unghiile;

- se menţin palmele orientate în sus pentru a evita orice contaminare;

- se usucă cu grijă, prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă;

- se închide robinetul (dacă nu e automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;

- se aruncă şerveţelele în pubela cu pedală fără să atingem pubela cu mâna.

Observaţii

Timpul de spălare: 2-3 minute, fără periere.

Lavajul antiseptic trebuie efectuat corect înainte de realizarea îngrijirii, utilizând sursa de apă cea mai apropiată (unghiile trebuie tăiate scurt, iar pe degete să nu existe inele)

Se execută spălarea antiseptică a mâinilor înainte de a îmbrăca mănuşile de unică folosinţă.

3.Realizarea procedurii Spălarea igienică a mâinilor prin fricţiune

- se pun aproximativ 2 ml de soluţie în scobitura mâinii uscate şi se efectuează fricţiunea timp de 30 secunde frecând palmele până la degete apoi insistând în spaţiile interdigitale interne şi externe;

- se freacă fiecare police în interiorul mâinii închise, apoi extremităţile degetelor împreunate de la fiecare mână în podul palmei opuse.

4.Realizarea procedurii Lavajul chirurgical

Necesită purtarea unei măşti, calote şi utilizarea de şerveţele sterile pentru uscarea mâinilor.

Se pun în prealabil masca şi calota.

Se prepară/pregăteşte peria impregnată cu soluţia spumantă antiseptică.

Se efectuează în 3 timpi:

Timpul 1: prespălarea

- se udă mâinile, articulaţiile, antebraţele până la coate;

- se aplică o doză de săpun antiseptic şi se face spumă din abundenţă prin masajul efectuat de la extremitatea degetelor până la coate timp de 1 minut;

- se menţin mâinile deasupra coatelor în timpul acestei operaţii;

- se clătesc din abundenţă mâinile, articulaţiile, antebraţele;

Timpul 2

- se perie unghiile tăiate scurt cu peria sterilă impregnată cu soluţie spumantă antiseptică timp de 1 minut;

- se clătesc din abundenţă mâinile, încheieturile, antebraţele;

Timpul 3

- se ia încă o doză de săpun antiseptic şi se masează timp de 1 minut mâinile, încheieturile, antebraţele, apoi se clătesc;

- se usucă, prin tamponare cu şerveţele sterile fiecare membru, începând de la degete spre coate şi menţinând mâinile ridicate.

Observaţii

După 2 ore este necesară refacerea igienei mâinilor.

Lavajul chirurgical poate fi completat cu fricţiuni chirurgicale cu soluţii hidroalcoolice sau iodate.

(6)Complicaţii şi riscuri

- Dermatite determinate de utilizarea produselor antiseptice: săpun lichid blând (doux), săpun lichid antiseptic, soluţie spumantă antiseptică; în acest caz, este recomandat să se reducă sau să se întrerupă utilizarea produsului respectiv şi să se aplice o cremă hidratantă după fiecare spălare a mâinilor.

- Formarea unei pelicule uleioase, lipicioase prin utilizarea repetată a soluţiilor/gelurilor hidroalcoolice; se recomandă spălarea cu apă din abundenţă a mâinilor.

- Uscarea şi iritarea pielii prin îndepărtarea grăsimii naturale a tegumentului; se recomandă clătirea cu apă din abundenţă şi aplicarea, după uscare, a unei creme emoliente de mâini care să nu deterioreze mănuşile de cauciuc în cazul în care acestea trebuie purtate.

SUBCAPITOLUL 5: 1.5 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise pe cale aeriană

(1)Indicaţii

Afecţiunile care necesită astfel de precauţii sunt:

- varicela;

- zona zooster diseminat;

- zona zooster localizat la pacienţii imunodepresivi;

- rubeolă;

- tuberculoză;

- pacienţi traheostomizaţi.

(2)Linii directoare

Aceste precauţii, alături de precauţiile standard, previn răspândirea agenţilor patogeni ce se transmit pe calea aerului, prin strănut, tuse, vorbit, respiraţie.

Aceste precauţii necesită, efectiv, o cameră cu presiune negativă, cu uşă închisă, pentru a menţine o presiune adecvată a aerului între camera de izolare şi hol.

Presiunea negativă a aerului din camera de izolare, trebuie monitorizată iar aerul trebuie dirijat în exteriorul clădirii sau filtrat înainte de reciclare.

Protecţia respiratorie trebuie utilizată de către toate persoanele care intră în cameră (sunt ideale aparatele care folosesc filtru de aer).

Pacientul va purta în afara camerei (atunci când va trebui s-o părăsească pentru efectuarea unor proceduri) mască chirurgicală aşezată peste gură şi nas.

(3)Pregătirea materialelor

Se vor pregăti toate materialele necesare respectării precauţiilor de prevenire a infecţiilor transmise pe cale aeriană pe un cărucior, în anticameră.

Aceste materiale sunt:

- cartelă pentru uşa camerei de izolare;

- măşti chirurgicale;

- halate, mănuşi de unică folosinţă;

- materiale pentru igiena mâinilor.

(4)Efectuarea procedurii

- se plasează pacientul/pacienţii (maxim 2 pacienţi) într-o cameră cu presiune negativă, cu uşa închisă prevăzută cu anticameră sau hol;

- se vor explica precauţiile de izolare pacientului şi a familiei acestuia;

- se vor menţine închise tot timpul atât uşa camerei cât şi uşa antecamerei pentru a menţine presiunea negativă a aerului şi pentru a nu răspândi agenţii patogeni din aer;

- se vor afişa pe uşa camerei precauţiile specifice prevenirii transmiterii infecţiilor pe cale aeriană pentru a fi citite de orice persoană care intră în camera de izolare;

- se instruieşte pacientul să-şi acopere nasul şi gura cu şerveţel de hârtie atunci când tuşeşte sau strănută;

- se plasează un recipient (sac) pe una din lateralele patului pentru ca pacientul să colecteze materialele folosite (şerveţele, comprese);

- se limitează mobilizarea pacientului în afara camerei;

- dacă trebuie să părăsească camera pentru diverse proceduri, pacientul va purta o mască chirurgicală iar serviciul de investigaţii/tratament va fi anunţat despre precauţiile de izolare stabilite pentru ca acestea să fie menţinute şi acolo şi pentru ca pacientul să fie adus în camera de izolare cât mai repede posibil.

SUBCAPITOLUL 6: 1.6 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin picăturile Flugge

(1)Indicaţii

Bolile care necesită astfel de precauţii sunt:

- Pneumonia cu hemophilus influenzae de tip b;

- Difteria;

- Faringita streptococică;

- Pneumoniile bacteriene;

- Scarlatina la copiii mici;

- Parotidita epidemică;

- Infecţia cu adenovirusuri la copii.

(2)Linii directoare

- precauţiile, în aceste cazuri, nu necesită în mod obligatoriu camere de izolare cu presiune negativă şi cu sistem de închidere automată a uşii;

- respectarea acestor precauţii previne răspândirea infecţiilor ce se transmit prin picăturile lui Flugge (stropi de salivă răspândiţi în aer prin tuse, strănut, vorbit); aceste picături, încărcate cu germeni patogeni, cad pe podea şi se usucă, transformându-se în praful bacterian care este apoi inhalat;

- materialele necesare aplicării acestor precauţii vor fi păstrate pe un cărucior în afara camerei de izolare.

(3)Efectuarea procedurii

- pacientul va fi plasat într-o cameră prevăzută cu toaletă complet utilată;

- pacientul poate împărţi camera cu un alt bolnav care are aceeaşi afecţiune;

- se vor explica pacientului/familiei procedurile de izolare;

- se vor afişa precauţiile de izolare pe uşa camerei pentru a informa, în prealabil, pe oricine intră în cameră;

- se vor spăla mâinile înainte şi după ieşirea din camera de izolare cât şi pe parcursul intervenţiilor asupra pacientului;

- se va fixa masca pe faţă, prinzând-o numai de şireturi în timpul manipulării;

- se instruieşte pacientul să utilizeze şerveţele de hârtie, comprese pentru a-şi acoperi gura şi nasul atunci când tuşeşte, strănută şi să le colecteze în recipientul de la pat;

- vizitatorii vor fi instruiţi să poarte halate şi măşti pe care le vor procura din automatul cu echipamente de protecţie şi să păstreze distanţa de cel puţin un metru faţă de pacient;

- dacă pacientul trebuie să părăsească camera pentru investigaţii, va purta o mască facială bine fixată pe gură şi nas iar serviciul respectiv va fi înştiinţat despre precauţiunile de izolare stabilite.

SUBCAPITOLUL 7: 1.7 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin contact direct cu secreţiile sau obiectele contaminate

(1)Pregătirea materialelor

Se vor pregăti materialele necesare aplicării precauţiilor de contact pe un cărucior în afara camerei de izolare.

Aceste materiale sunt:

- halate, măşti chirurgicale;

- mănuşi de unică folosinţă;

- afişaj pentru camera de izolare;

- etichete;

- saci sau pungi de plastic.

(2)Efectuarea procedurii

- se vor explica pacientului/familiei procedurile de izolare;

- se vor afişa pe uşă aceste precauţii pentru informare;

- se vor spăla mâinile înainte şi după ieşirea din cameră, şi după îndepărtarea mănuşilor;

- probele biologice recoltate vor fi plasate în cutii impermeabile, etichetate corect şi se vor trimite imediat la laborator;

- se vor ataşa pe partea externă a cutiilor instrucţiuni de manevrare prudentă;

- vizitatorii vor fi instruiţi să poarte mănuşi şi halate pe tot parcursul vizitei şi să-şi spele mâinile după îndepărtarea echipamentului de protecţie;

- toate obiectele care au venit în contact cu pacientul vor fi plasate într-o singură pungă impermeabilă şi se vor lua măsurile necesare pentru îndepărtarea sau pentru dezinfectarea şi sterilizarea lor;

- se vor utiliza materiale separate pentru fiecare pacient în parte (termometre, tensiometre, stetoscoape) pentru a reduce riscul transmiterii infecţiei încrucişate;

- se limitează mobilizarea pacientului în afara camerei;

- în cazul deplasării pacientului la diferite servicii de investigaţii şi tratament, se vor acoperi steril rănile dacă există, iar serviciile respective vor fi informate despre precauţiile de prevenire stabilite;

- se vor schimba mănuşile după fiecare procedură efectuată pacientului şi se vor spăla mâinile după îndepărtarea fiecărui rând de mănuşi.

SUBCAPITOLUL 8: 1.8 Precauţii de prevenire a infecţiilor la pacienţi cu neutropenie

(1)Indicaţii

Aceste precauţii sunt indicate pentru protecţia pacienţilor cu:

- Sindromul Imunodeficienţei Dobândite;

- arsuri întinse;

- dermatite;

- boli infecţioase cu erupţie veziculară;

- leucemii, limfoame;

- boala Hodgkin;

- tratamente imunosupresoare.

(2)Linii directoare

Aplicarea acestor precauţii variază de la un spital la altul, fiind influenţate şi de gradul de rezistenţă a organismului pacientului;

Aceste precauţii particularizate în funcţie de patologia pacientului sunt:

- plasarea pacientului singur într-o cameră de izolare cu presiune pozitivă pentru a forţa particulele aflate în suspensie să se depună sau să fie scoase afară din cameră;

- limitarea traficului în camera de izolare;

- purtarea halatelor de protecţie, măştilor şi mănuşilor de către personalul de îngrijire şi de către toţi vizitatorii;

- utilizarea de lenjerie sterilă şi de echipament complet de protecţie în cazul îngrijirii pacientului care a suferit un transplant de organ;

- spălarea mâinilor în mai multe etape pentru decontaminare;

- trierea epidemiologică prin controale riguroase (exudat rinofaringian, examen coproparazitologic, radiografie pulmonară) a persoanelor care îngrijesc pacientul, pentru a fi identificaţi purtătorii sănătoşi;

- evitarea procedurile invazive la pacienţii cu neutropenie întrucât acestea prezintă un risc crescut pentru pacientul cu imunitate scăzută;

- personalul de curăţenie va fi instruit să-şi pună halate, măşti şi mănuşi înainte să intre în camera de izolare.

(3)Pregătirea materialelor

Materialele necesare vor fi păstrate în anticameră pe un cărucior special.

Aceste materiale sunt:

- halate protectoare;

- mănuşi de unică folosinţă;

- măşti faciale;

- acoperitori pentru încălţăminte;

- bonete.

(4)Efectuarea procedurii

- se plasează pacientul singur într-o cameră;

- se explică pacientului/familiei precauţiunile de izolare pentru a-i diminua anxietatea şi a-i stimula cooperarea cu echipa de îngrijire;

- se vor afişa instrucţiunile pe uşa camerei;

- se vor spăla mâinile cu un agent antiseptic înainte şi după îndepărtarea mănuşilor precum şi pe parcursul acordării îngrijirilor;

- se vor purta halatele de protecţie şi mănuşile conform precauţiunilor standard;

- vor fi interzise vizitele persoanelor cunoscute ca fiind bolnave sau infectate;

- deoarece pacientul nu are o boală contagioasă, materialele sau obiectele care părăsesc camera de izolare nu necesită precauţiuni speciale în afara celor standard.

SUBCAPITOLUL 9: 1.9 Utilizarea echipamentului de izolare

(1)Scop

- prevenirea transmiterii infecţiilor de la persoana infectată la alţi pacienţi sau de la membrii personalului de îngrijire la pacienţi;

- reducerea riscului infectării pacienţilor cu imunitate scăzută.

(2)Pregătirea materialelor

- se alege echipamentul izolator în funcţie de scop;

- toate componentele echipamentului de protecţie (halat lung cu mâneci lungi, cu şireturi sau fermoar, mănuşi, măşti, ochelari de protecţie, bonete) se selectează de pe căruciorul cu materiale în funcţie de procedura care urmează;

- se pregăteşte zona de lucru cu etichete, benzi izolatoare, saci de lucru special marcaţi, saci de plastic pentru depozitarea materialelor folosite.

(3)Efectuarea procedurii de îmbrăcare

- se spală mâinile cu un agent de curăţare antiseptic pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor în interiorul mănuşilor;

- se îmbracă halatul şi se înfăşoară de jurul împrejurul corpului peste uniforma obişnuită pe care trebuie să o acopere complet;

- se leagă bine şireturile sau se trage fermoarul şi apoi se leagă bridele halatului în jurul gâtului;

- se aşează masca confortabil peste nas şi gură şi se leagă şireturile măştii în regiunea occipitală, suficient de sus ca să nu alunece;

- dacă sunt necesari ochelari de protecţie, masca se va aşeza sub marginea de jos a ochelarilor;

- mănuşile se vor pune astfel încât să acopere marginile mânecilor halatului de protecţie.

(4)Îndepărtarea echipamentului de protecţie

- se ţine seama de faptul că părţile externe ale echipamentului de protecţie sunt contaminate;

- cu mâna dominantă înmănuşată se îndepărtează mănuşa de pe mâna nedominantă rulând în exterior manşeta acesteia;

- se îndepărtează şi mănuşa de pe mâna dominantă introducând unul sau două degete prin interiorul mănuşii şi îndepărtând-o cu partea internă în afară;

- în timpul îndepărtării mănuşilor nu se va ating pielea cu partea externă a acestora;

- se aruncă mănuşile în sacul special pentru echipamente contaminate;

- se dezleagă masca ţinând-o numai de şireturi şi se depozitează, de asemenea, în sacul pentru echipamente contaminate;

- dacă pacientul are o boală ce se răspândeşte pe calea aerului, masca se va îndepărta ultima;

- se dezleagă halatul din jurul gâtului;

- se prinde halatul de partea externă dintre umeri şi se trage de pe mâneci întorcându-l pe dos pe măsură ce este scos de pe corp, pentru a evita contaminarea;

- se ţine halatul protector cât mai departe de uniformă, se împătureşte pe dos şi se depozitează în recipientul pentru echipamente contaminate;

- se spală mâinile şi antebraţele cu săpun şi agent antiseptic înainte de a ieşi din cameră (dacă chiuveta se află în camera pacientului);

- se închide robinetul (dacă nu este automatic) folosind un prosop de hârtie ce se aruncă în sacul pentru deşeuri;

- se acţionează clanţa uşii, pentru a o deschide, folosind un alt prosop de hârtie curat;

- se va închide uşa camerei, pe dinafară, cu mâna neprotejată;

- dacă chiuveta este în antecameră, se vor spăla mâinile şi antebraţele cu săpun şi agent antiseptic după părăsirea camerei de izolare;

- după fiecare procedură, căruciorul de lucru va fi curăţat, dezinfectat şi dotat cu materialele necesare unei alte proceduri;

- camera de izolare va fi complet curăţată şi dezinfectată după externarea pacientului.


Proceduri de practica pentru-asistenti - Cuprins 

 Proceduri de practica pentru-asistenti - PARTEA II INTERVENŢII AUTONOME

PROCEDURI DE PRACTICĂ PENTRU ASISTENŢII MEDICALI GENERALIŞTI

ORDIN nr. 1142 din 3 octombrie 2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru asistenţi medicali generalişti

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice nr. E.N. 9.600/2013,

având în vedere prevederile art. 40 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1

Se aprobă procedurile de practică pentru asistenţi medicali generalişti prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2

Procedurile de practică pentru asistenţi medicali generalişti, aprobate prin prezentul ordin, se actualizează anual.

Art. 3

Direcţia de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi unităţile sanitare publice şi private vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

-****-

Ministrul sănătăţii, Gheorghe-Eugen Nicolăescu

ANEXĂ: PROCEDURI DE PRACTICĂ PENTRU ASISTENŢII MEDICALI GENERALIŞTI

Proiect propus de: ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA Martie 2013

PROCEDURI DE PRACTICĂ PENTRU ASISTENŢII MEDICALI GENERALIŞTI CUPRINS

PARTEA I PREVENIREA INFECŢIILOR NOZOCOMIALE Capitolul 1 CONTROLUL INFECŢIILOR 1.1 Definiţii, factori şi surse de contaminare, căi de transmitere 1.2 Politici şi programe de supraveghere şi control a infecţiilor 1.3 Ghid de precauţii universale 1.4 Spălarea mâinilor 1.5 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise pe cale aeriană 1.6 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin picăturile Flugge 1.7 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin contact direct cu secreţiile sau obiectele contaminate 1.8 Precauţii de prevenire a infecţiilor la pacienţi cu neutropenie 1.9 Utilizarea echipamentului de izolare Proceduri de practica pentru asistenti - Prevenirea infectiilor nozocomiale  PARTEA II INTERVENŢII AUTONOME Capitolul 2 IGIENA ŞI CONFORTUL PACIENTULUI 2.1 Schimbarea lenjeriei de pat fără pacient 2.2 Schimbarea lenjeriei de pat cu pacient imobilizat 2.3 Schimbarea lenjeriei de corp a pacientului imobilizat la pat 2.4 Toaleta pacientului imobilizat la pat 2.5 Schimbarea poziţiei pacientului imobilizat, adinamic 2.6 Mobilizarea pacientului 2.7 Captarea eliminărilor Capitolul 3 ALIMENTAREA BOLNAVULUI 3.1 Alimentarea activă 3.2 Alimentarea pasivă Capitolul 4 MĂSURAREA ŞI SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI A ALTOR PARAMETRI 4.1 Măsurarea şi notarea temperaturii 4.2 Măsurarea şi notarea pulsului 4.3 Măsurarea şi notarea presiunii sângelui 4.4 Măsurarea şi notarea respiraţiei 4.5 Măsurarea înălţimii şi greuăţii corporale Proceduri de practica pentru-asistenti - INTERVENŢII AUTONOME  PARTEA III INTERVENŢII DELEGATE (efectuate sub prescripţie medicala) Capitolul 5 PRELEVĂRI (RECOLTĂRI) PENTRU EXAMENE DE LABORATOR 5.1 Recoltarea sângelui pentru examene de laborator 5.2 Recoltarea probelor de urină pentru examene de laborator 5.3 Recoltarea materiilor fecale pentru examene de laborator 5.4 Recoltarea exudatului faringian 5.5 Recoltarea sputei prin expectoraţie 5.6 Recoltarea secreţiei uretrale la bărbat 5.7 Recoltarea secreţiei purulente din leziuni 5.8 Recoltarea secreţiilor cervico-vaginale Capitolul 6 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR 6.1 Aspecte generale 6.2 Administrarea medicamentelor pe cale orală 6.3 Administrarea medicamentelor prin injecţii parenterale 6.4 Administrarea medicamentelor prin injecţii intramusculare 6.5 Administrarea medicamentelor prin injecţii intramusculare, metoda "Z" 6.6 Administrarea medicamentelor prin injecţii subcutnate 6.7 Administrarea medicamentelor prin injecţii intradermice 6.8 Administrarea medicamentelor prin injecţie intravenoasă directă 6.9 Administrarea medicamentelor pe mucoasa cojunctivală 6.10 Administrarea medicamentelor pe cale nazală prin instilaţie 6.11 Administrarea medicamentelor în conductul auditiv extern prin instilaţie 6.12 Administrarea medicamentelor pe tegumente 6.13 Administrarea medicamentelor pe cale rectală 6.14 Administrarea medicamentelor pe sonda nazogastrică şi gastrostomă 6.15 Administrarea medicamentelor pe care vaginală Capitolul 7 TERAPII VASCULARE 7.1 Montarea cateterului venos periferic pentru perfuzii 7.2 Menţinerea şi îngrijirea unei linii venoase existente 7.3 Îndepartarea dispozitivului intravenos periferic 7.4 Participarea la punerea şi îndepartarea cateterului venos central 7.5 Transfuzia sanguină 7.6 Protocol de investigare/înregistrare a unei reacţii acute transfuzionale 7.7 Antotransfuzia (transfuzia autologă) Capitolul 8 SONDAJE, SPĂLĂTURI, CLISME 8.1 Tubajul nazogastric 8.2 Spălătura gastrică 8.3 Tubajul duodenal 8.4 Sondajul vezical la femeie 8.5 Sondajul vezical la bărbat 8.6 Spălătura vezicală 8.7 Clisma evacuatorie 8.8 Introducerea tubului de gaze PARTEA IV INTERVENŢII LA CARE ASISTENTUL MEDICAL PARTICIPĂ ALĂTURI DE MEDIC Capitolul 9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCŢII 9.1 Aspecte generale 9.2 Participarea la toracocenteză 9.3 Participarea la efectuarea puncţiei peritoneale (paracenteza abdominală) 9.4 Participarea la puncţia pericardică 9.5 Participarea la puncţia rahidiană 9.6 Participarea la puncţia articulară 9.7 Participarea la puncţia osoasă (medulară). Biopsia medulară 9.8 Participarea la puncţia vezicii urinare 9.9 Participarea la puncţia biopsică a) Puncţia biopsică hepatică b) Puncţia biopsică renală c) Puncţia biopsică a unui nodul mamar Capitolul 10 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMINĂRI IMAGISTICE 10.1 Participarea la examene radiologice, aspecte generale a) Pregătirea pacientului şi participarea la examinarea radiologică a sistemului osteoarticular b) Pregătirea pacientului şi participarea la examinarea radiologică a organelor toracice c) Pregătirea pacientului şi participarea la examinarea radiologică a tubului digestiv (tranzit baritat, examinarea colonului) d) Pregătirea pacientului şi participarea la examinarea colecistului şi căilor biliare e) Pregătirea pacientului şi participarea la examinarea radiologică a aparatului renal f) Pregătirea şi participarea la examinarea radiologică a sistemului nervos 10.2 Participarea la examene cu izotopi radioactivi (scintigrafie) 10.3 Participarea la examene cu ultrasunete echografice: echografii, echoendoscopii Capitolul 11 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENE ENDOSCOPICE 11.1 Aspecte generale 11.2 Participarea la efectuarea esofagogastroduodenoscopie 11.3 Participarea la efectuarea colonoscopiei 11.4 Participarea la efectuarea rectosigmoidoscopiei 11.5 Participarea la bronhoscopie 11.6 Participarea la toracoscopie 11.7 Participarea la cistoscpie 11.8 Participarea la artroscopie 11.9 Participarea la laparoscopie PARTEA V ÎNGRIJIRI SPECIALE Capitolul 12 ÎNGRIJIRI ÎN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR 12.1 Radiografie pulmonara standard 12.2 Bronhofibroscopie 12.3 Toracocenteza (punctia pleurală) 12.4 I.D.R. la tuberculină 12.5 Spirometria 12.6 Asipiraţia traheo-bronşică 12.7 Drenajul pleural 12.8 Oxigenoterapie 12.9 Aerosoloterapie Capitolul 13 ÎNGRIJIRI ÎN BOLI CARDIOVASCULARE 13.1 Examinarea radiologică a aparatului cardiovascular: angiocardiografia, aortografia, arteriografia, flebografia 13.2 Tomografia computerizată 13.3 Echografia transesofagiana 13.4 Punctia pericardică 13.5 Înregistrarea E.C.G. în repaus şi în efort 13.6 Monitorizarea Holter 13.7 Supravegherea pacientului tratat cu diuretice în cardiologie 13.8 Supravegherea pacientului tratat cu digitalice Capitolul 14 ÎNGRIJIRI ÎN GASTROENTEROLOGIE 14.1 Examinarea radiologică a aparatului digestiv 14.2 Examinarea endoscopică a organelor digestive 14.3 Examinarea echografică a organelor digestive 14.4 Examinarea cu izotopi radioactivi 14.5 Puncţia abdominală 14.6 Puncţia biopsică hepatică 14.7 Spălătura gastrică 14.8 Aspiraţia gastrică 14.9 Alimentaţia prin sonda nazo-grastrică 14.10 Alimentaţia prin gastrostomă 14.11 Îngrijirea pacientului colostomizat-schimbarea pungii 14.12 Efectuarea irigaţiei colice (clisma pe colostomă) Capitolul 15 ÎNGRIJIRI ÎN URONEFROLOGIE 15.1 Examinarea radiologică a aparatului renal 15.2 Examinarea endoscopică a vezicii urinare 15.3 Examinarea echografică 15.4 Examinarea cu izotopi radioactivi. Scintigrafia renală 15.5 Puncţia biopsică renală 15.6 Sondajul vezical 15.7 Puncţia vezicală 15.8 Spălătura vezicală 15.9 Supravegherea pacientului cu sondă permanentă Capitolul 16 ÎNGRIJIRI ÎN BOLI METABOLICE 16.1 Glicemia capilară 16.2 Testul toleranţiei la glucoza orală (TTGO) 16.3 Determinarea hemoglobinei glicozilate (glicata) 16.4 Administrarea insulinei 16.5 Rolul asistentului medical în cetoacidoza diabetică 16.6 Rolul asistentului medical în hipoglicemie Capitolul 17 ÎNGRIJIRI ÎN BOLI DERMATOLOGICE 17.1 Prelevarea bacteriologică din pustule 17.2 Prelevarea produselor micotice de la nivelul mucoaselor 17.3 Prelevarea cutanată în dermatofite 17.4 Biopsia cutanată 17.5 Îngrijiri în candidoza bucală 17.6 Îngrijiri în intertrigo micozic 17.7 Îngrijirea pacientului cu ulcer de gambă 17.8 Îngrijirea picioarelor la un pacient cu erizipel Capitolul 18 ÎNGRIJIRI ÎN AFECŢIUNI NEUROLOGICE 18.1 Mielografia 18.2 Electroencefalografia 18.3 Electromiografia 18.4 Scorul Glasgow Capitolul 19 ÎNGRIJIRI ÎN AFECŢIUNI OFTALMOLOGICE 19.1 Determinarea acuităţii vizuale 19.2 Tonometria oculară 19.3 Oftalmoscopia directă 19.4 Determinarea câmpului vizual 19.5 Determinarea simţului cromatic 19.6 Îngrijiri pre şi post operatorii în afecţiuni oculare chirurgicale Capitolul 20 ÎNGRIJIRI ÎN O.R.L. 20.1 Manevra Heimlich 20.2 Spălătura auriculară 20.3 Teste auditive (audiometria) Capitolul 21 ÎNGRIJIRI ÎN AFECŢIUNI CHIRURGICALE 21.1 Îngrijiri preoperatorii 21.2 Îngrijiri postoperatorii 21.3 Prima mobilizare 21.4 Tehnica generală a pansamentului 21.5 Ablaţia firelor de sutură sau a agrafelor 21.6 Drenajul Capitolul 22 ÎNGRIJIRI ÎN AFECŢIUNI GINECOLOGICE 22.1 Recoltarea secreţiilor cervicovaginale pentru examene de laborator 22.2 Puncţia fundului de sac Douglas 22.3 Examinarea endoscopică: histeroscopia şi colposcopia 22.4 Examinarea radiologică - histerosalpingografia 22.5 Spălătura vaginală 22.6 Administrarea medicamentelor pe cale vaginală Capitolul 23 ÎNGRIJIRI ÎN PEDIATRIE 23.1 Supravegherea funcţiilor vitale la copil, şi a altor parametri 23.2 Prelevarea probelor pentru laborator la sugar şi copilul mic a) Prelevarea sângelui pentru examene de laborator - Recoltarea sângelui prin înţepătura călcâiului - Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă b) Prelevarea probelor din urină c) Prelevarea probelor din scaun 23.3 Îngrijirea plăgii ombilicale 23.4 Supravegherea nou-născutului în incubator 23.5 Supravegherea nou-născutului sub fototerapie 23.6 Efectuare injecţiei intramusculare la sugar 23.7 Administrarea medicamentelor pe cale orală la copil 23.8 Măsuri în cazul unor reacţii apărute după administrarea medicamentelor la copil Capitolul 24 ÎNGRIJIRI ÎN GERIATRIE 24.1 Noţiuni introductive 24.2 Evaluarea funcţională a vârstnicului 24.3 Îngrijirea persoanelor vârstnice. Particularităţi legate de patologia vârstnicului 24.4 Tulburări de somn 24.5 Demenţa 24.6 Căderile 24.7 Sindromul de imobilizare al vârstnicului 24.8 Incontinenţa urinară

Spitalizare de zi - detalii caz

Spitalizare de zi !

La internarea unui pacient cu fisa de zi, in momentul alegerii sectiei SZ Boli infectioase, campul (casuta) de la Spitalizare de zi trebuie sa fie gol.

Exemplu:

Daca acel camp este deja completat ca in exemplul de mai jos,

renuntati sa mergeti mai departe, pentru ca la internarea anterioara nu s-au completat toate datele si vor aparea erori / dubluri intre proceduri.

Trebuie sa retineti acel nr de SZ, in cazul nostru este SZ32916.

Mergeti pe Sectii, Registru sectii si alegeti “intrati in” “SZ Boli infectioase” in perioada … (alegeti o perioada mai mare pentru a gasi pacientul cu SZ-ul retinut.

Alegeti pacientul (verificati inca o data acel nr SZ in dreapta ecranului), dati click dreapta pe el si alegeti “externare”. Click pe “Spitalizare de zi”, se va deschide fereastra cu detalii caz si veti observa ca nu s-au completat urmatoarele date: “Data inchiderii caz”, “Data inchidere procedurii” si “Motivatia intreruperii procedurii”.

Exemplu:

Dati click pe “Modificare” si completati conform fisei. Click pe Salvare F5, Iesire F12.

Se va inchide fereastra cu detalii caz, click pe Salvare date F5 .

La final, fereastra Caz spitalizare zi trebuie sa apara completata asa:

    

 Acum puteti sa faceti prezentarea noua, examinarea si internarea pacientului.

In luna iulie am avut 3 cazuri invalidate din cauza necompletarii acestor date.